Cum să înțelegeți transformatoarele de curent?

A transformator de curent (CT) - cunoscut și ca transformator de detectare a curentului sau senzor de curent - este un instrument proiectat și fabricat pentru a detecta curentul electric și a-l transforma într-o formă mai potrivită pentru diferite aplicații. Ei efectuează aceste detectări și conversii măsurând o valoare mai mare a curentului în înfășurarea primară și generând un curent corespunzător mai mic în înfășurarea secundară.

CT-urile pot fi clasificate în trei categorii în funcție de cât de precis detectează curentul într-un interval specific: precizie ridicată, precizie medie și precizie scăzută. Deoarece fiecare este potrivit pentru diferite aplicații de detectare și/sau control al curentului, este important să ne asigurăm că transformatorul selectat pentru aplicație este potrivit pentru cerințele de precizie. În caz contrar, este posibil să plătiți în plus pentru sistemul dvs. sau să aveți o performanță scăzută a sistemului. Acesta este motivul pentru care transformatoarele sunt adesea proiectate având în vedere aplicații specifice.

raportul de viraje

Raportul de spire (numit și raportul de spire) este raportul dintre numărul de spire din înfășurarea secundară și numărul de spire din înfășurarea primară și invers. Acest raport este același cu raportul de tensiune. De exemplu, dacă raportul de spire este de 1:2 (secundar față de primar), tensiunea în înfășurarea secundară va fi de 1 volți, dacă tensiunea în înfășurarea primară este de 2 volți.

Curent de excitare

Curentul de magnetizare este cantitatea de curent necesară pentru a genera și menține un câmp magnetic în miezul transformatorului. Când se aplică tensiune la bornele transformatorului și circuitul secundar este deschis, curentul curge în primar.

Miez

Miezul unui transformator de curent poate fi realizat din multe materiale laminate sau sinterizate. Fiecare material prezintă proprietăți diferite care îl fac potrivit pentru diferite aplicații de detectare și conversie a curentului. Cele două cele mai frecvent utilizate sunt materiale pulbere (ferită) (pentru aplicații de înaltă frecvență) și materiale nanocristaline (pentru aplicații de joasă frecvență).